Un film clasic pentru Clint Eastwood, ajuns deja la 78 de ani. A fost acuzat ca in filmele lui lipseste o anumita subtilitate, insa nici nu are nevoie de asa ceva. Mesajul este simplu, binele si raul se confrunta zilnic, iar oamenii trebuie sa caute in ei taria de a alege binele. E atat de simplu incat il uitam mereu si trebuie repetat continuu in noi forme. Filmele lui Eastwood sunt reusite pentru ca ofera aceasta repetitie necesara.
In Gran Torino, Walt Kowalski este un veteran al razboiului din Coreea nemultumit de tot ceea ce il inconjoara, incepand cu vecinii coreeni si terminand cu familia si chiar cu el insusi. Desi are copii si nepoti, singurul prieten ii este cainele sau, dupa ce sotia ii moare exact inainte sa inceapa actiunea filmului.
Apasat de trecut, de experienta din razboi, Walt nu are pacate mari, in afara de cel al inchiderii in sine. Si al faptului ca, dupa cum recunoaste singur, este un tip “old school”. Memorabile sunt “maraielile” din gat prin care isi arata nemultumirea, fara cuvinte. De exemplu cand, la inmormantarea sotiei, zareste in public buricul descoperit al uneia din nepoate.
Un film bun, mai ales pentru fanii genului Eastwood.