Nu sunt un obisnuit la opera, a fost chiar primul spectacol pe care il vad, dupa oarece experienta cu opereta, insa impresia dupa Carmen este ca vreau sa mai merg. Ba chiar am inceput sa mai zabovesc in timpul zapping-ului pe Mezzo, unde sunt difuzate des spectacole de opera.
Concluzie “sportiva”. Artistii de opera au o meserie foarte solicitanta din punct de vedere fizic. Sa canti bine si puternic, in timp ce esti preocupat si de jocul scenic, este un tur de forta epuizant.
Concluzii “practice”: Daca iei bilet la etaj, vei vedea mai usor subtitrarea, pentru ca este la nivelul ochilor si nu trebuie sa iti sucesti gatul precum cei de la parter. Asta daca stai undeva in primele 3-4 randuri de la etaj, pentru ca mai sus risti sa nu mai vezi bine de candelabrul urias care atarna din tavan. Iar fara subtitrare nu prea ai sanse sa urmaresti subiectul decat daca il stii dinainte.
De la balcon vei vedea si o parte din orchestra. De la parter, doar o auzi.
Concluzie “pentru incepatori”. Spectacolele de Opera pot fi mai lungi decat esti obisnuit de la teatru sau film. Cei neinitiati risca sa se plictiseasca la un moment dat, insa e bine de remarcat ca show-ul consta mai putin in subiect si mai mult in vocile artistilor, diversele instrumente din orchestra, prestatia dirijorului, costume si decoruri. Toate la un loc fac o experienta pe care n-o gasesti nici la film nici la teatru.
Angela Gheorghiu, L’amour este un oiseaux rebelle, Carmen, Amsterdam 2005, in prezenta reginei Beatrix a Olandei. Cu cateva zile inainte de spectacol chiar eram in Amsterdam si am vazut afisele cu Angela Gheorghiu, dar vizita avand alte scopuri, mult mai profesionale, nu am ajuns. Noroc cu YouTube.