Calatorie spre centrul Pamantului este un film care merge vazut duminica dimineata cu copiii. Insa eu vorbesc despre versiunea 3D, care ruleaza la cinematografe, si pentru care iti trebuie o pereche de ochelari mai mari decat cei ai lui Ray Charles, chiar daca tu mai ai deja o alta pereche pe dedesubt. Asta nu mai e doar pentru copii.
Cea mai evidenta concluzie, pe care am tras-o inca din timpul filmului: 3D-ul iti da feeling-ul ca ai irosit de pomana toti anii in care ai fost la cinema pana acum si te-ai uitat la filme “normale”.
“Scene cheie”: - o ruleta desfasurata (ruleta de masurat) care ai senzatia ca iti intra in ochi
- un yo-yo, jucaria aceea rotunda pe un fir, aruncat in directia spectatorului, provoaca aceeasi reactie instinctiva pentru fiecare din sala: “fereste capul neamule!”
- un peste carnivor care sare brusc din apa cu dintii ranjiti in directia ta te face sa te intrebi daca nu cumva povestioara asta pentru copii este un film horror
Senzatia de 3D mi s-a parut usor obositoare la un moment dat, probabil tehnologia mai trebuie imbunatatita. Insa efectul este oricum foarte surprinzator si interesant. De incercat. Un alt film care ruleaza la cinema in 3D este Bolt (desene animate).
Trailer Calatorie spre centrul Pamantului (evident, doar 2D)