La meciul cu Olanda s-a vazut cea mai mare discrepanta, probabil din istorie, intre cerere si oferta in relatia dintre nationala Romaniei si suporterii sai.
Lipsa de ambitie si caracter de care a suferit echipa Romaniei in a doua repriza cu Olanda au fost la polul opus fata de entuziasmul si, pana la urma, rabdarea cu care suporterii si-au incurajat echipa. E vorba de suporteri care au batut un drum lung pana la stadion si au cheltuit bani, dar nu numai de ei. E vorba de cei de acasa, care au stat la cozi in magazine sa cumpere tricouri galbene, de cei care au intrat in “jocul” psihologic al retailerilor si au luat plasme pe care nu toti si le puteau permite, cu speranta ca vor primi banii inapoi cand Romania va ajunge in sferturi sau semifinale.
Pana la urma e vorba de fiecare dintre noi, care a investit speranta si incredere intr-o echipa care a obtinut un rezultat bun cand tragem linie si adunam, dar care a dezamagit crunt in ultimul meci, de fapt cel mai usor dintre toate - cu conditia sa fi avut psihicul intact.
De ce n-a mai jucat Romania nimic dupa pauza? Raspunsul vine de la Piturca: jucatorii “au cazut psihic dupa ce au aflat ca la Zurich conduce Italia cu 1-0”. Incredibil, de trei ori incredibil. Daca tu ca antrenor ai lasat sa se intample asa ceva (jucatorii tai sa astepte para malaiata de la un alt meci, cand ei si-au avut soarta in propriile maini), inseamna ca nu esti un antrenor complet. Iar ca sa ajungi departe intr-un turneu final ai nevoie, printre altele, de un antrenor complet.
Piturca se va intoarce acasa privind, bineinteles, la jumatatea plina a paharului – echipa a obtinut un rezultat peste asteptari. Pacat insa ca multi dintre suporterii care au fost alaturi de echipa nu vor putea sa uite de jumatatea goala. Lipsa de curaj, sentimentul ca am avut calificarea in fata iar noi ne-am intors cu spatele la ea. Si acesti suporteri se vor gandi de doua ori inainte sa ia avionul spre Africa de Sud in 2010, daca va fi cazul, vor cheltui mai putin pe tricouri si esarfe si, nu in ultimul rand, vor fi mai putin increzatori in echipa nationala data viitoare cand li se va cere sprijinul. Pentru ca - lectie de la spiritul britanic - rezultatele dezamagesc mai putin decat lipsa de atitudine din teren.
Ca sa nu ramanem la faza enuntarii problemelor fara solutii, poate ca n-ar strica deloc un psiholog permanent in jurul echipei nationale. Care sa-si inceapa munca cu antrenorul.