In sectorul 4 din Bucuresti are loc de cateva saptamani un fenomen misterios. O forta supranaturala rascoleste aleile, arunca cu dale din piatra si sapa santuri. Se construiesc, in cateva zile cat in alte sectoare intr-un an, parcari, drumuri printre blocuri, parcuri pentru copii. Muncitorii sunt la datorie si sambata si duminica.
Este cu atat mai socant cu cat din 2004, cand a fost ales primarul de sector (Inimaroiu am inteles ca il cheama, recent de la televizor), sectorul a fost intepenit intr-o minunata letargie. Si contemplare. Primarul n-a aparut nicaieri, n-a fost vazut niciodata in public, se pare ca de inzapezire anul asta era cu prietena prin Bulgaria, etc.
Miza ciudateniei e simpla. Dl. Inimaroiu mai vrea un mandat la alegerile de anul asta. A spus-o raspicat la televizor. Si i se pare chiar foarte normal.
Sunt foarte curios cum vor reactiona locuitorii. Mi-e teama de clasicul “uite, dom’le, ca totusi face ceva. Ia sa-l votam iar”.
Romanul are memorie scurta de obicei, iar alegerile sunt intotdeauna un test de tipul “avem conducatorii pe care ii meritam”. Eu stiu doar ca, cu cat vad mai multe lucrari noi in sector zilele astea, cu atat ma oftic mai tare, pentru ca inteleg si mai bine cat de multe se puteau face in cei 4 ani de somn al primarului.
Asa ca propun alta varianta de rationament. “Daca nenea asta a facut asa de multe in cateva saptamani, va dati seama cat poate sa faca un primar ne-somnoros in 4 ani?”. Mai ramane sa avem si de unde alege. Dar in niciun caz nu recomand incurajarea lenii printr-un nou vot acordat somnorosului.