Ghinionul vostru este ca acest blog are cel mai haotic ritm de actualizare si este practic imposibil de urmarit. Tot ce pot sa fac este sa explic de ce, pentru ca simt ca datorez asta catorva dintre cei ce ma citesc.
Scriu numai cand am chef, iar asta se poate intampla sa vina dupa pauze de 1-2 luni.
Idei am zilnic, dar 90% se pierd pentru ca pana acum n-am urmat sfatul lui Tudor Octavian (da, schitele lui mi se par geniale si o carte a lui a fost singura pe care am luat-o intr-o excursie lunga in Danemarca, pentru ca voiam sa-mi aminteasca de Romania si romani exact asa cum sunt), in care spune ca merge mereu cu un carnetel la el si noteaza fragmente de idei si scene vazute pe strada. Poate voi face si asta la un moment dat.
Chiar daca le-as nota, ritmul de actualizare al blogului ar fi tot haotic pentru ca, cum spuneam, scriu numai cand am chef. Este probabil o frustrare de jurnalist care trebuie sa scrie zilnic despre tot felul de lucruri, indiferent de dispozitie. Cand blogul asta s-o transforma intr-o publicatie serioasa, care scoate bani, s-ar putea sa scriu mai regulat, chiar daca nu cu la fel de multa placere.
Pana atunci, rezista cine poate. Iar acum, sa vedem ce-a iesit intr-o dupa-amiaza in care am avut chef de scris.