Luna mai a fost foarte plina si cum pe blog ori scrii cand ai ceva de spus ori mai bine nu mai scrii deloc (salut Stefan) iata ca am intrat deja in iunie si miroase a concediu.
Probabil mai relaxat tocmai datorita vremii placute de afara, vecinul meu de dedesubt, in varsta de 1 an si ceva, spre 2 ani, si-a schimbat obiceiul si nu mai plange cate 10 minute in fiecare noapte in intervalul 0-1 a.m. Acum plange la fel de programat, insa doar in weekend, cateva minute intre 6-7 a.m. In timp ce imi pun dopurile in urechi, pot spune ca sunt mandru de progresele pe care le face, e un sentiment aproape patern! :)
Cand l-oi vedea peste cativa ani prin bloc, o sa-i precizez ca ne cunoastem bine. Practic a crescut sub urechile mele.