Mihai Musatoiu


I am currently attending the Bachelor of Science program, with specialization in Software Engineering, at Blekinge Tekniska Högskola (BTH) in Southern Sweden. BTH is ranked as number 5 in the world among the top institutions in the field of systems and software engineering by the "Journal of Systems and Software".

What I did in the past
I have a 7 years long experience in Romania as a communication specialist with an established background in publishing, media and advertising businesses. I currently provide consultancy to communication, writing and editing projects in Sweden, the U.S. and Japan.

More on my Linkedin page

Concept suedez cu angajati romani, in 5 scene horror

Am citit si prin Catavencu niste povesti de groaza despre cum conceptul Ikea s-a romanizat. Am constatat si eu pe pielea mea ce urat iese cand o companie mare nu baga suficienti bani in departamentul de HR si angajeaza la gramada.

Lolek, 0,02 RON, cap din lemn masiv.

Mana in buzunar si ciunga-n gura. El este Lolek, angajatul de la raionul Dormitoare. Langa el, cu un ranjet tamp, Bolek. Rolul lor este, dupa cum scrie si pe panoul care le atarna deasupra capului, sa dea informatii berbecilor care se invart pe-acolo.

Scena 1. Eu: - "Spune-mi te rog cat costa patul X cu toate componentele incluse". (intreb pentru ca stiu ca pretul din catalog este gresit; daca vreti sa cumparati pat veti constata ca la pretul din catalog se mai adauga niste suporti de saltea si o bara metalica; patul din catalog este oferta speciala pentru fachirii care n-au nevoie de saltea ca sa doarma)
Lolek protesteaza fara chef: "Dar are niste etichete atarnate acolo!"
Cu alte cuvinte, sa-l las in pace si sa mai sap eu putin poate ma prind care-i faza cu patul ala. Cuvantul Informatii sclipea in continuare mare deasupra fruntii lui instelate.

Insist: "Etichetele sunt acolo, dar nu e deloc clar cate din fiecare imi trebuie ca sa am un pat complet"
Bolek ranjeste.
Lolek, sictirit complet, se apuca sa caute prin calculator (avea softul la nas) dupa care imi spune pretul, uitandu-se in alta parte, probabil dupa vreo gagica.

Scena 2. La restaurantul Ikea. Ora 20.55. (restaurantul se inchide la ora 21). Cand sa platesc mancarea, in difuzoare se aude semnalul sonor care precede anunturile pentru angajati. Angajatul care incaseaza banii pe mancare - sa-i zicem Miaunel - se trezeste miorlaind cu voce tare: Zi ca se inchide restaurantul! Zi ca se inchide restaurantul! Ce mai conta ca tocmai se afla cu clienti in fata lui... el se grabea acasa.

Scena 3. Ii vad pe Lolek si Bolek prin alt raion, la plimbare. Aceeasi atitudine de baieti de cartier pusi pe glume de santier. Erau imbracati in uniforma Ikea si ar fi trebuit sa pastreze un aer decent? Si ce daca, ei tot se distrau ca la ei in spatele blocului. O fi Ikea suedeji dar aici e la noi in Romania.

Scena 4. In sala restaurantului, doi angajati se cearta in gura mare, intre mesele unde oamenii mancau. El o acuza pe ea ca "ti-am spus si ieri de nu stiu cate ori sa faci aia si sa nu faci ailalta".

Scena 5. In zona de autoservire cu mobila. Patul cu pricina nu este la locul lui, si nimeni din cei trei angajati pe care ii acostez succesiv timp de 15 minute nu stie cine ar trebui sa vina sa ma lamureasca ce-i de facut.

Epilog. M-am carat acasa (pe mine, ca mobila n-a mai fost cazul) si i-am lasat. Angajatii aia sunt o pedeapsa suficienta ca sa mai fac si eu reclamatie.