Acceleraţie, frână, viraj stânga, viraj dreapta, viraj stânga, două maşini oprite sunt depăşite, acceleraţie, frână, hopa sus. Am prins autobuzul.
Se urcă şi o fată la vreo 20 de ani, bruneţică. Începe să zică ceva cu voce tare. Dau muzica mai încet şi ciulesc urechea: Luceafărul, de Mihai Eminescu. O strofă, două, trei, patru... şi-i dă înainte. Mâna pleacă automat la buzunar. E de admirat totuşi. Cotizez 1 RON. În rest, nu prea are succes. Un tânăr proletar cu mari şanse de a juca în următoarea reclamă Unirea o priveşte dezaprobator şi mormăie ceva, total nemulţumit. Probabil ar fi preferat o manea. A, dar stai. O femeie la vreo 40 de ani, îmbrăcată destul de bine, duce mâna la buzunar. Urmărim cu încordare, şi eu şi fata. Tacticos, femeia scoate din buzunarul rochiei albe, altfel destul de elegantă, 3-4 seminţe de floarea-soarelui şi începe să le ronţăie. Ce poftă de cultură!